Astăzi, în satul Moara din județul Suceava, nu a fost doar o zi obișnuită. A fost o zi în care inimile s-au regăsit, mâinile s-au strâns cu emoție, iar tăcerile au fost umplute cu râsete și joacă.
Prin proiectul „Punți între inimi”, 19 deținuți și-au revăzut copiii. Și pentru câteva ore, timpul a fost generos. I-a lăsat să se joace, să se privească în ochi, să vorbească despre tot și despre toate.
Într-un colț de natură, înconjurați de lumină și voci de copii, 39 de suflete mici au redescoperit ce înseamnă cuvântul „tata”. Fotbal, ping-pong, leagăne, cireșe culese cu mâinile lor, echitație, pian… și mai ales: timp împreună.
Scopul activității? Să sprijine și să întărim relația tată-copil.
Și dacă ar fi lăsaţi copiii să spună ce au simțit, cuvintele lor vorbesc de la sine:
„Mi-a făcut tata masaj și m-a alintat.”
„Am stat mai mult cu tata decât într-o vizită.”
„L-am văzut după 6 luni.”
„Ne-am simțit ca acasă.”
„Am mâncat cireșe și ne-am jucat cu mingile.”
Cuvinte simple. Dar dintr-un adevăr care doare și vindecă în același timp.
Poliţiştii de la Penitenciarul Botoşani sunt recunoscători colegilor din cadrul sectorului reintegrare socială și partenerilor de la Liceul Teoretic Filadelfia Suceava care, prin domnului profesor Narcis Georgescu au făcut posibilă această activitate și care au fost alături în această călătorie a sufletelor.
Pentru unii, timpul e o oră pe ceas. Pentru alții, ca azi, e o întâlnire care vindecă. O punte între inimi, construită din priviri, atingeri și clipe care rămân.
