Programul "Anghel Saligny" ar fi putut fi modul în care România se schimbă profund, se modernizează şi aduce condiţii de trai decente pentru locuitorii din mediul rural. S-a dovedit, însă, a fi doar o vacă de muls pentru firmele de casă.
Mai jos, câteva situaţii absurde în care banii publici au fost risipiți.
Unul dintre cele mai bizare cazuri poate fi întâlnit în comuna Havârna, din Botoşani. Acolo, primăria a reabilitat o grădiniţă la un an după ce i s-a pus lacătul pe uşă definitiv pentru că nu mai avea copii.
"Se ştia, dar hotărârea le-a aparţinut", spune primărița din Havârna, Rodica Baltă.
"Copii nu o sa mai fie aici. Copii nu or să mai sa fie, că noi suntem foarte în vârstă," spune o localnică.
Actualul primar dă vina pe administraţia precedentă. Zeci de mii de euro au fost aruncaţi pe apa sâmbetei. Trei ani mai târziu, autorităţile locale tot nu ştiu la ce să o folosească.
"Practic, nu s-a dat o hotarare de consilui local, că atunci poate nu s-ar mai fi făcut, a fost la nivel de discutie," mai spune primărița din Havârna, Rodica Baltă.
În aceeaşi localitate s-a făcut şi reţea de apă cu bani din programul Anghel Saligny, dar nu a ajuns până la oameni, scrie antena3.ro
Reporter: "Aici aveţi?"
Localnic: "Apometru... Trebuie să mă leg eu prin ogradă".
Reporter: "Dar aveţi apă până aici?"
Localnic: "Nu, nu este".
La aproximativ 50 de kilometri distanță, în satul Puțureni din comuna Coțușca, o școală modernizată complet cu 180.000 de euro nu a găzduit niciodată un elev. Clădirea, cu finisaje noi și facilități moderne, a fost finalizată într-un sat unde declinul demografic era deja accelerat.
Elevii puțini rămași au fost transferați la școala din centrul comunei, iar investiția a fost abandonată înainte de a fi pusă în funcțiune.
"S-a investit foarte mult în ea fără rost", spune un localnic.
"A zic că prima dată face azil... După aceea a zis că nu știu... ce rămâne în Puţureni face", potrivit unei locuitoare din Puțureni.
Singura utilizare de până acum a clădirii a fost în timpul alegerilor, când a servit drept secție de votare.
Sunt nenumărate materiale de presă care vorbesc despre asta, care aduc dovezi ale unor lucrări de mântuială pentru care s-au plătit sume uriaşe. Sau despre investiţii făcute inutil, în terenuri de sport acolo unde nimeni nu le foloseşte sau piste de biciclete în sate în care nu există biciclişti.
Comuna Gura Foii din Dâmbovița are în jur de 2.000 de locuitori. În satul Bumbuia încă nu este apă curentă, dar localnicii pot admira zilnic o bază sportivă cu nocturnă.
Reporter: "Aţi văzut nocturna vreodată?"
Localnic: "Să joace fotbal noaptea echipele astea? Nu, joacă copiii noştri, ai satului."
"Este imposibil sa fii spectator la un meci de forbal la această bază sportivă. Tribuna e acoperită de vegetaţie şi nu mai are nici scaune", relatează reporterul.
Altă comună, alta situație. Mulți bani publici dați pentru o investiție cel puțin ciudată: pista de biciclete din câmp.
De-o parte şi de alta a drumului comunal din Conţeşti se vede faptul că pista de biciclete este în lucru. Astfel, pe partea dreaptă localnicii vor putea merge cu bicicleta pe lângă un câmp cu grâu, iar pe partea stângă pe lângă unul cu floarea soarelui.
Întrebați dacă sunt mulţi oameni care folosesc bicicleta aici în sat, o localnică răspunde: "Aici e un cătun mai mic, nu prea foloseşte aşa... Adică tineretul da, care se mai duce, dar încolo în Bălteni", și spune că oricum, nu sunt mulți tineri în sat.
Pista de biciclete din Conţeşti începe dintr-un drum agricol. Are câţiva kilometri şi se termină într-un drum naţional. Este greu să îţi dai seama ce ar trebui să unească această pistă.
