Discuții privind viitorul proiectului SMR NuScale în România: Analiză tehnico-economică și strategică
Evaluarea proiectului SMR NuScale în contextul actual
Proiectul SMR (Small Modular Reactor) NuScale, destinat României, se află în faza inițială de investiții, cu aproximativ 240 milioane de euro cheltuite din 2024 și o investiție totală estimată la peste 6,5 miliarde de euro până în 2031. Conform analizei financiare, pentru o capacitate de 462 MW ce ar funcționa 8000 de ore anual, producția maximă este calculată la 3.696.000 MWh/an. Anuitatea anuală pentru finanțatori este estimată la circa 902,6 milioane de euro, ceea ce conduce la un cost fix de amortizare de 244 euro/MWh. La acest cost se adaugă cheltuielile operaționale și combustibilul, estimate la 32 euro/MWh, rezultând un cost total al energiei produse de minimum 276 euro/MWh. Acest nivel depășește semnificativ prețul actual plătit în România, de circa 320 euro/MWh, cu toate acestea problema fundamentală este riscul tehnico-economic și dependența de această tehnologie nouă, nevalidată comercial.
Priorități energetice și tehnologice pentru România
Înainte de extinderea capacităților nucleare prin SMR, ar trebui prioritizată reabilitarea și prelungirea duratei de viață a unităților clasice U-1 și U-2, de generația a II-a, precum și finalizarea unităților U-3 și U-4, din generația a III-a sau III+. Se subliniază necesitatea unei planificări strategice clare în domeniul energetic, absența acesteia fiind o problemă majoră în prezent.
Caracteristicile și provocările tehnologice ale reactorului SMR NuScale
Tehnologia SMR NuScale aparține generației a III-a și ridică întrebări privind securitatea energetică, din cauza dependenței de combustibilul nuclear importat din SUA (uraniu îmbogățit 5-20%). Totodată, SMR produce volume similare sau mai mari de deșeuri radioactive comparativ cu reactoarele mari și blochează dezvoltarea tehnologică în această generație, fără a asigura sustenabilitate pe termen lung prin reciclarea combustibilului.
Poziția României în domeniul nuclear și alternativele tehnologice
România rămâne unicul stat UE care utilizează tehnologia PHWR (CANDU), ce permite exploatarea resurselor proprii de uraniu natural și produce plutoniu ce poate fi reutilizat. Acest plutoniu susține dezvoltarea reactoarelor rapide de generația a IV-a (FBR), împreună cu utilizarea thoriului, resursă disponibilă intern, pentru producția de uraniu-233, un combustibil superior și aducător de independență energetică. Adoptarea tehnologiei SMR NuScale PWR riscă blocarea acestei direcții strategice.
Aspecte contractuale și juridice ale proiectului SMR NuScale
Toate acordurile publice între România și NuScale sunt pentru licențierea tehnologiei și servicii de inginerie, fără transfer de proprietate intelectuală sau drepturi de co-comercializare. România a contribuit la obținerea certificării europene a reactorului VOYGR-6, dar fără deținerea vreunui drept asupra valorii create. Finanțarea pentru unitățile U-3 și U-4 este asigurată de US ExImBank, distinctă de finanțarea SMR, iar aceste proiecte sunt juridic independente.
Relațiile comerciale și conflictul de interese
Contractele pentru construcția unităților U-3-4 și pentru dezvoltarea SMR sunt controlate de compania americană Fluor, care este acționar majoritar în NuScale. Acest fapt creează o relație complexă și, potrivit analizelor, cu potențial conflict de interese, România plătind pentru licența unei tehnologii deținută în mare parte de unul dintre contractori.
Sumar al situației și perspective
România se află în fața unei decizii strategice privind dezvoltarea sectorului nuclear. Investițiile și planificarea pentru extinderea capacității nucleare ar trebui concentrate pe reabilitarea și construcția unităților clasice PHWR și pe cercetarea reactorilor de generația a IV-a, care permit autonomia energetică și valorificarea resurselor autohtone. În prezent, proiectul SMR NuScale implică riscuri financiare și strategice, fără a asigura beneficii tehnologice proprii.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.contributors.ro”
