Durere mută și lacrimi amare în Cristinești, acolo unde apropiații tânărului Antonio, decedat în tragicul accident, au ridicat un altar de lumânări exact în locul unde s-a produs impactul fatal.
Printre florile ofilite de ploaie și candelele aprinse, stau detalii care rup suflete: numărul de înmatriculare al mașinii în care și-a pierdut viața şi un hanorac de al băiatul, așezat de cei care l-au iubit, în semn de adio.
Antonio era la volanul autoturismului care a ieșit de pe carosabil între Cristinești și Baranca. Deși a fost preluat de urgență de echipajele medicale și transportat la spital, tânărul nu a mai putut fi salvat.
Pe rețelele de socializare, durerea s-a transformat în cuvinte. Iubita lui Antonio a transmis un mesaj copleșitor, care a impresionat o comunitate întreagă:
„Drum lin către cer, sufletul meu bun!
Nu există cuvinte destule să cuprindă golul pe care l-ai lăsat în urma ta.
De când ai plecat, totul pare mai rece, mai tăcut, mai greu.
Lumea merge înainte, dar pentru mine timpul s-a oprit în loc în ziua în care ai plecat.
Nu pot decât să închid ochii și să mă întorc mereu în amintiri, acolo unde încă trăim clipele noastre, unde zâmbetul tău încă îmi încălzește sufletul.
Ai fost lumina mea în cele mai întunecate zile.
M-ai iubit cu răbdare, cu blândețe, cu o profunzime pe care puțini o cunosc.
Mi-ai fost sprijin, alinare, prieten și suflet-pereche.
M-ai învățat ce înseamnă iubirea adevărată, nu cea din povești, ci cea care se simte în tăcere, în priviri, în gesturile mici de zi cu zi.
E nedrept că ai plecat.
E nedrept că trebuie să învăț să trăiesc fără tine, când tot ce îmi doresc e să te am alături, să-ți aud din nou glasul, să-ți simt îmbrățișarea.
Dar dacă viața n-a avut puterea să ne țină împreună până la capăt, știu că iubirea noastră o va face.
Te voi purta în sufletul meu până în ultima mea zi, și dincolo de ea.
Sper că acolo unde ești acum nu există durere, doar liniște și pace.
Sper că zâmbești și că știi cât de mult ai fost iubit.
Cât de mult ești iubit, chiar și acum.
Te voi căuta mereu în vise, în apusuri, în muzica pe care o ascultam împreună, în tot ce e frumos.
Antonel al meu!”
Imaginea altarului, simplu dar sfâșietor, cu lumânări care pâlpâie în vânt, flori și plăcuța de înmatriculare a mașinii, vorbește despre o viață curmată mult prea devreme. O tăcere grea s-a așternut peste locul tragediei, dar în fiecare flacără aprinsă arde o rugăciune, o amintire, un „te iubesc” spus prea târziu.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar celor rămași să le aline durerea.
