O pensionară americană s-a mutat într-un sat din Bretania, Franța, unde şi-a cumpărat o casă de piatră cu 59.100 de euro
Drumul spre o nouă viață în Europa
Karen Anderson, originară din California, a ales să se mute din Statele Unite într-un sat din Bretania, Franța, după ce a trecut printr-un divorț și a fost diagnosticată cu cancer. După ce în 2011 s-a căsătorit cu un cetățean britanic, ea a împărțit timpul între Anglia și Franța, iar în 2016 și-a achiziționat o casă în Franța pentru 45.000 de euro. În 2021, femeia s-a întors în SUA pentru a-și îngriji mama bolnavă, ocazie cu care a aflat că și ea suferă de cancer. După tratament, a lucrat la Amazon, beneficiind astfel de asigurare medicală.
O casă în satul Saint-Servais și viața cu o pensie modestă
După finalizarea divorțului în 2023, Karen și-a cumpărat, în 2026, o casă în Saint-Servais, un sat cu aproximativ 400 de locuitori, pentru 59.100 de euro. Locuința are 68 de metri pătrați și include două dormitoare și trei băi. Casa nu dispune de încălzire centrală sau aer condiționat, iar umezeala este o problemă constantă, astfel că femeia folosește o sobă pe lemne și pregătește singură combustibil pentru încălzire. Pensia lunară de 900 de dolari îi acoperă ratele la locuință, utilitățile și asigurările auto și pentru casă. Pentru a-și suplimenta veniturile, Karen a început să lucreze ca agent imobiliar.
Alegerea Franței și dificultățile vieții rurale
Karen a explicat motivele pentru care a decis să rămână în Franța și să evite întoarcerea în SUA. Ea a menționat că, locuind în Saint-Servais, beneficiază de liniște și un stil de viață simplificat, chiar dacă satul nu are supermarketuri sau alte magazine și ea trebuie să conducă patru kilometri pentru cumpărături. Pe marginea diferențelor culturale, Karen a declarat: „În America trăim ca să muncim. În Franța, muncim ca să trăim.” Accesul la servicii medicale este un alt motiv pentru care preferă Franța, unde tratamentele sunt mai accesibile.
Totuși, viața la sat aduce și provocări, printre care distanța mare până la medic, aproximativ două ore de condus. De asemenea, Karen se confruntă cu dorul față de copiii și nepoții săi rămași în Statele Unite, recunoscând: „Copiii și nepoții mei nu sunt lângă mine și îmi lipsesc enorm.” În prezent, ea nu își imaginează o revenire în SUA, spunând că „Nu mi-aș putea permite nici serviciile medicale, nici o locuință.”
Karen continuă să trăiască în Franța, gestionându-și viața din pensia lunară și activitățile noi în comunitatea mică.
